Rezervatia de zimbri de la Hateg

Si pentru ca eu una personal nu stiam mare lucru despre zimbrii, culmea esta ca fiind in zona am ajuns la aceasta rezervatie si am aflat cate ceva, care poate isi gaseste vreun interes si in portofoliul vostru.


Ce nu stiam despre zimbrii?
-ca timp de 168 de ani nu au mai existat zimbri inRomania
- ultimul exemplar din Moldova a fost ucis in 1762, iar în Transilvania, în 1790.
-procesul repopulării zimbrilor a început în 1958, când au fost aduse la Haţeg două exemplare din Polonia, acestea fiind practic baza de plecare a zimbrilor de astăzi.
Iniţial au mai existat rezervaţii, ce-i drept cu scop turistic, la intrarea în Poiana Braşov (mai precis în Poiana Mică a Braşovului, între Cabana Căprioara - fosta Cabana Junilor şi vila Stejeriş) şi în Parcul Trivale de la Piteşti.


În prezent, pădurile româneşti adăpostesc trei rezervaţii naturale pentru zimbri, la: Neagra-Bucşani, Vânători-Neamţ şi Haţeg. Zimbrăriile din ţara noastră sunt gestionate de Regia Naţionala a Pădurilor, de care aparţine de altfel şi Aria protejată a Parcului Natural Vânători-Neamţ, împreună cu Zimbrăria „Dragoş Vodă“ de la Vânători-Neamţ
Acestea fiind spuse , sa trecem si la fapte reale, din pacate in ceea ce priveste rezevatia de la Hateg, lucrurile stau ca pe vremea lui nea Nicu.
Angajaţilor nu le pasă de nimic, probabil pentru că salariul vine oricum. La intrarea in rezervaţie este un afis cum ca biletele se gasesc la cabana.
Mergem pe drumul care duce în interiorul rezervaţiei. La un moment dat pe dreapta este intr-adevăr o cabană, dar nu este chiar la drum. Aşa că mulţi dintre turişti pot trece linistiti pe lângă ea fără să mai plătească, pentru că aparent nu este nimeni la cabană.

.
Noi fiind constincioşi incepem să căutăm pe cineva responsabil cu biletele. Nici vorbă de casă de bilete sau ceva asemănător. După un ocol al cabanei găsim în spate o usa , la care insistam sa gasim pe cineva care sa ne ia banii pentru bilete.
Dupa cateva minute de stat in fata usii , un "nene" iese destul de deranjat de insitentele noastre si ne da voie sa intram fara bilet in schimbul sumei de 5 lei, in conditiile in care biletul costa 3 lei pe cap de adult şi 2 lei pentru copii, elevi şi studenţi.
Acestea fiind spuse, am plecat catre zimbrii...dupa vreo 5 minute de mers pe o poteca, am ajuns la locul cu pricina. Desi pe panou scria ca ar fi 6 zimbrii in rezervatie, 3 femele, un mascul si doi pui, noi nu am gasit decat 5. Nu stiu daca s-a micsorat numarul sau unul era in alta parte cert e ca nu erau toti sase.
Zimbrii se prezintă într-o stare bună (cu toate că presa scria în anii trecuţi că sunt subnutriţi şi slabi). Dintre aceştia doi zimbrişori sunt născuţi acum 2 ani şi sunt mai puţin impresionati decât părinţii lor, care afişează o nepăsare faţă de prezenţa noastră în apropierea lor.

Facem câteva fotografii după care plecăm la drum. Cu un gust amar, pentru că această rezervaţie are un potenţial imens –ca multe alte lucruri de la noi din tara... lucru demonstrat de numărul de vizitatori în perioada vizitei noastre, însă modul în care işi fac treaba autorităţile şi personalul din rezervaţie lasă de dorit. Lasă mult de dorit.