Cat dureaza iubirea vesnica?

Cand veti termina de povestit toate lucrurile din trecut, n-o sa mai vreti sa va impacati niciodata!“. Vedem deseori prin serialele de televiziune scena in care cuplul merge la un consilier matrimonial sa-si debarce frustrarile si sa-si recunoasca propriile parti de vina pentru ca, in cele din urma, sa descopere ca iubirea poate fi vesnica. Citatul de mai sus este insa dintr-un film in care un consilier incearca sa-i convinga pe doi fosti soti ca, dimpotriva, separati le este cel mai bine si ca, de fapt, impacarea ar fi o mare greseala.

Dragostea de dupa despartire e o iluzie, seamana cu o stea cazatoare. Credem ca e inca acolo, doar ca noi vedem, de fapt, doar coada. De cele mai multe ori, impresia marii iubiri pierdute este efectul unor situatii inselatoare. Uneori tindem sa ne amintim numai lucrurile frumoase pastrand din trecut doar ce merita. Aceasta memorie selectiva este sanatoasa (pentru ca ne protejeaza), dar nu este neaparat si relevanta. Ne amintim cu precadere momentele frumoase pentru ca ne e dor de ele, din nostalgie.

De regula barbatii suporta destul de greu vederea "fostei" la bratul altor tipi. Desigur, pe langa egoismul specific, precum si vanitatea clara, exista si o oarecare usurare ca nu va confruntati cu disperarea, specifica femeilor, sau cel putin asa o vad barbatii. Chiar daca nu o recunosc, sentimentul posesiei este destul de dezvoltat la majoritatea oamenilor si orgoliul are dimensiuni considerabile, cand trebuie sa accepti ca poate fi fericita si la bratul altui barbat.Asta ar arata ca nu sunteti chiar atat de speciali, ca puteti fi inlocuiti.Lucru valabil pentru oricine , de altfel.
Sentimente din cauza carora, de multe ori, credem si ca meritam ceva mai bun. Rareori ne intrebam daca nu cumva si celalalt merita altceva, pe altcineva cu un corp mai frumos, mai fantezist in pat, mai inteligent, mai tandru, cu mai mult umor... Daca in loc sa credem ca meritam ceva mai bun descoperim ca, de fapt, celalalt ne suporta hachitele, toanele, mofturile, viciile, defectele?

Despartirea poate aduce o surprinzatoare reevaluare a propriilor calitati si defecte.
Si daca sub presiunea monogamiei tanjeai sa ai o aventura, odata ce ai aceasta posibilitate, descoperi ca esti foarte pretentios si, mai ales, ca fara adrenalina lucrului interzis jocul de-a seductia si posesia este destul de banal. Trebuie curaj si fantezie.

Un mare poet brazilian a scris acest vers: „Dragostea este vesnica atata timp cat dureaza!“. Oare ce ar trebui inteles : ca nu exista iubire vesnica, ca este doar o iluzie? sau ca vesnicia iubirii tine de noi? Sau ca vesnicia iubirii tine, de fapt, de rezistenta noastra si la disponibilitatea noastra in a face compromisuri?