Despre minuni...

Despre el/ea, acea persoana care te completeaza...În cazul meu este un el..evident as spune eu...altii poate m-ar contrazice...Am evitat sa scriu despre acest subiect pentru ca initial mi s-a parut ca mi-ar ingradi libertatea, dar analizand am ajuns la concluzia ca m-am inselat. Libertatea mea nu depinde de faptul ca pot recunoaşte existentă unui "el", un om minunat as completa, care a avut curajul sa faca primi 100 pasi pentru ca eu si el sa devenim un "noi", care a avut curajul sa creadă în povesti imposibile, care a avut curajul sa creadă...Totusi dorinta si credinţa lui mi-au dat mie curajul sa cred in ceva ce poate nu as fi crezut vreodata, in faptul ca iubirea exista si ca o relaţie la distanţa poate fi numita o relaţie si poate exista... Mi-a dat cele mai frumoase zile si cuvinte si vise din viaţa mea, mi-a dat tot ce îmi lipsea.M-a invatat sa trăiesc prin noi si nu doar prin mine. La el ma raportez si cu el mă consult, atîta cat pot deocamdată.
Probabil ca tot ce as putea scrie eu aici este prea puţin comparativ cu realitatea... e, după mine omul care are atata optimism si energie pozitivă cat sa imparta si la cei din jur. E genul de om care “umple” incaperea in care intra. Il iubesc si îi multumesc pentru tot, pentru absolut tot..E greu, dar nu imposibil, iubirea lui îmi da puterea de care am nevoie pentru a merge mai departe si pentru a crede ca exista acel "ever after"pe care toţi îl visam...