Sunt buni sau nu barbatii la casa omului?

Acest subiect este unul foarte controversat din punctul meu de vedere, in discutiile pe care le-am avut cu diverse persoane de varsta mea evident, poate chiar mai tinere sau mai in varsta, cred totusi ca varsta nu are relevanta pana la urma.
Ideea de baza este in felul urmator, de obicei sunt o persoana destul de dedicata cel putin in ceea ce priveste subiectele care ma pasioneaza, astfel ca in cursul acestei seri, lucrand de zor la personalizarea si crearea blogului, aici de fata, am vrut sa ma relaxez, dorind sa savurez un pahar de vin, insa spre surpinderea mea, lucrurile au fost mai complicate decat au parut. Este mult mai greu sa desfaci o sticla de vin decat pare...Mi-a luat ceva timp, pana am reusit, peroada in care am balacarit dupa cum mi-a venit la gura, si cum va spuneam ca sunt o persoana destul de dedicata , nu m-am lasat pana nu am reusit. Pretul pe care l-am platit pentru paharul de vin, pe care il savurez acum, a fost destul de mare, deoarece mi-am rupt o unghie, am stricat un desfacator si am lasat si un semn pe mobila.
In toata aceasta perioada nu am facut decat sa ma gandesc ce bine era daca era "barbatul" cu mine ca sa nu trebuiasca sa trec prin aceasta experienta nu prea placuta de altfel.
Experienta in sine nu este ceva iesit din comun, este chiar hilara, insa la anumite activitati chiar e nevoie de mana unui barbat, nu vreau sa va plictisec cu exemplificari...si pentru ca nowadays specimenele de barbat bun la casa omului sunt tot mai rare...astfel apare intrebarea...este bun un barbat la casa omului? Cat este de greu pentru o femeie singura sa faca toate lucrurile pe care un barbat le-ar face? Poate pentru generatia noua nonconformista este ceva banal , ca fiecare sa fie independent si sa nu aibe nevoie de altcineva langa, insa in momentul in care te obisnuiesti asa, de unul singur, capabil sa le faci pe toate....nu este oare mai dificil sa gasesti jumatatea?
Am abordat acest subiect , nu doar datorita sticlei de vin, ea a fost doar picatura care a umplut paharul. saptamana trecuta a trebuit sa ma mut, are rost sa va povestesc cum e sau e usor de imaginat?
Revenind, daca pana acum ceva timp, eram ferm convinsa ca o femeie , in cazul de fata , subsemnata. se poate descurca de una singura mult mai bine, inca mai cred lucrul asta, dar nu cu aceiasi convingere si cu acelasi devotament, cum o faceam. Cred ca viata in doi, asa cum e ea pe alocuri mai buna, pe alocuri mai rea, este varianta cea mai buna de convietuire.
Nu vorbesc acum de acele specimene pe care societatea nu ar tebui sa le suporte sub nici o forma, si nici de situatiile unde compromisurile facute ar fi de neimaginat, vorbesc de majoritatea relatiilor .
Astfel , tema propusa se rezuma la a nu fi cu cineva(oficial) pentru ca nu te descurci de una singura cu toate, si varianta opusa, unde relatia "merge" datorita beneficiilor pe care le primeste fiecare. si toata lumea este multumita....